Tăișul tăcerii
Ȋn cartea unde este interzisa filă
a zilei fără sfârșire ce-a ucis un celestin,
mi se contopește mâna-mi cu infinita milă
a patimii și-a urii, a fricii cu destin.
Ȋn negura luminii s-a mai pierdut un strop
de tandru și-ndrăznire la învârtit încă o dată:
încă o dată, doamne!, un ceas fără de scop,
căci sângele prin pietre doar poate să încapă.
Dar niciuna precum aceea a ochiului sinistru,
încă o dată se-ncearcă aducerea-napoi
a ceea ce n-a fost vreodată scrumul nostru,
acum ori niciodată gândind mereu nevoi.
Despică șoapta și-nvață să trăiești
ca un alean de taină înnegurând povești.
poezie de Viktor Johan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre cărți
- poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.