Reîntregire accidentală
Mi-am înfșaurat corpul înr-o pânză neagră
pe afară mi-au rămas doar palmele, dezgolite
vulnerabile precum un pui de ramă sub tone de pământ.
Apropie-te, așează-ți palmele peste ale mele
lasă privitorii să privească și sunetele să spargă
fiecare particulă a conștientului tău.
Respiri învolburat, ești tu, un tot, eu un necunoscut
cu fiecare respirație de desprinzi de pământul ud, greoi
te descoperi pe tine, acoperit de alte mantii îți amintești că un ți-ai terminat de citit presa
și nici un ai ajuns la programare de astăzi.
Respiri greu și îți transpiră palmele, le simț peste ale mele
sunt la fel de speriate și stinghere că în prima zi de școală
când nu îți găseai locul în mulțimea exotică.
Încerci să înghiți prezentul cu fiecare strop de salivă
care îți usucă gură și mai tare,
te lași dezmembrat, cedezi neros
și cauți refugiu cel mai apropiat tu.
Spune-mi plama acum, unde ești?
Printre zile de naștere frumos ambalate și muzică la pian
sau printre țipetele care te însoțesc pretutindeni?
............................................................................................................
Taci, acum este momentul tău
prin două palme străine ai ajuns la începutul tău
la primul respir extra-uterin, la prima lumină difuză.
poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre început
- poezii despre școală
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sunet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.