Șoaptele vieții
Eu aud șoaptele vieții,
percep fiecare răsuflare
precum scâncetul copilului flămând,
cerând de mâncare.
Ascult în tăcere
foșnetul ramurei ce scutură frunzele într-un dans
cu mișcări unduioase însoțind vântul în relas.
Simt inima pulsând cu putere
când fiece emoție înregistrează
o bucată, o notă sau un tril de cintează,
făcând sufletul să-mi vibreze
precum zbaterea de fofeze.
Culeg din străzi sunete, cuvinte și emoții
pentru a scrie apoi versuri
ale cântecelor mele, în paginile vieții.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre mâncare
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.