Ramana Maharshi nu era un filosof şi învăţătura sa a rămas de la început până la sfârşit neschimbată. Primele sale scrieri, Interogaţia Sinelui şi Cine sunt eu? Nu diferă cu nimic ca teorie de expunerile orale din ultimii săi ani de viaţă. La 16 ani, când a devenit conştient de identitatea sa cu Absolutul, cu Existenţa Pură de la baza întregii creaţii, cunoaşterea sa era intuitivă, necristalizată, iar implicaţiile ei teoretice au fost recunoscute doar ulterior. "Încă nu ştiam că există o Esenţă sau un Real Impersonal la temelia lumii şi că Dumnezeu şi cu mine eram identici cu ea. Am aflat acest lucru mai târziu, la Tiruvannamalai, din Ribhu Gita şi din alte cărţi sfinte, descoperind că ele analizau şi numeau ceea ce simţeam nemijlocit." Nu se punea problema opiniilor lui personale, ci a recunoaşterii Adevărului; cu alte cuvinte, el nu avea nevoie să se lase convins de lecturi ci regăsea în ele ceea ce i se revelase prin intuiţie.

citat din Arthur Osborne
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Votează! | Copiază!