Rătăcire
Pășesc printre frunze fără să-mi pese,
Urmez o cărare fără sfârșit
Spre culmile goale și-atât de imense
Deșis de speranțe atât de-ncâlcit...
O ploaie măruntă se cerne din nori
Călcând în picioare părerea,
Un urlet de lupi îmi stârnește fiori
Și-mi cheamă din suflet durerea...
Geme pădurea trosnind de durere,
Strigoii pândesc din abis,
Mă cheamă mormântul plin de himere,
Adorm învelit în giulgiu de vis...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Crina Cosoabă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.