Virtuala revedere
Pentru minunații mei colegi de liceu (O, tempora!)
NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescență
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigență!)
Și implicit, ce-n replic-am făcut...
EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Și ce ferice mă simțeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,
EMOȚIONAT îmi cunoșteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Și mulțumit, eu mă simțeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...
PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,
Latină și (expres) anatomie!
PROFESORAL, predam "arta iubirii"
Puștoaicelor ce în liceu intrau,
Căci nu puteam să mă opun pornirii
De a afla ce simt și ce gândeau,
VOLUBIL, îmi doream a fi în centrul
Atenției celor din jur, mereu
Să văd reacții, să creez confuzii,
Să..."carpae diem" numai cum știu eu!
IRONIC uneori (numai cu mine),
Vorbeam în gând, să pot să fiu perfect,
Și când credeam că, iată, sunt în fine,
Cădeam în romantismu-mi desuet,
ÎNDATORAT, azi vă revăd, prieteni
Și percep clar un pic din ce-am avut,
Vă mulțumesc că existați, căci și eu
Prin voi, simt că trăiesc... mai mult!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mulțumire
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre profesori
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre monarhie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.