Oriunde-ai fi să-ți amintești...
Oriunde-ai fi să-ți amintești
De pragul casei părintești,
De luna ce intra pe geam
Cu steaua ta crescută-n ram
De codru, cu vârfurile-n cer
Ferindu-ți sufletul de ger,
Lăsându-ți fruntea în lumină
Sub bolta cerului senină.
Oriunde-ai fi să-ți amintești
Iubirile să le sfințești
C-o lacrimă de dulce dor
De dragul mamei,-a fraților,
De tatăl tău și de bunici
Ce-au desenat cu-a lor opinci
Hotarul peste care treci,
Frumoasa viață să-ți petreci.
Oriunde-ai fi să-ți amintești
De sfaturile părintești,
De-a decalogului porunci,
Spre fericire, culmi să urci!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfaturi
- poezii despre păduri
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.