Fără alte cuvinte
(sonetul de timp)
renasc tăceri, ruine emulsive,
tu-ndestulezi cu taine-a ta ulcică
ci între noi a depărtări despică
o sete-n sânge fiert, stingând misive.
și-n rugăciuni fiind infern de frică
expectoram mirări și moi, lascive
la uși erau doar umbre convulsive
a înviere-n crucea noastră mică.
aceleași vorbe am spre a ne spune
în stih seninul mi s-a domolit
dar pe mai mult e de nimic genune.
îmi amintesc sonetul monolit
și clar și verde, da-n clepsidră dune
furtuni de timp truisme-au dezvelit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre senzualitate
- poezii despre scrisori
- poezii despre prăpăstii
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.