Să te întorci la mine!

N-ai să mă laşi de tine să m-apropii,
Blândă-i tristeţea din a ta privire,
De supărare freamătă şi plopii,
Pornit e vântul, şi-a ieşit din fire.

Mă-ndepărtezi, nu vrei să-ţi cer iertare,
De ce-o să se întâmple-mi este teamă,
Nu m-am gândit vreodată la plecare,
Greşeli banale ai luat în seamă.

Iar m-aş întoarce la vremea de-nceput,
La fericita clip-a întâlnirii,
O veşnicie să ţină aş fi vrut
Ferindu-ne de mreaja despărţirii.

Cât m-am rugat să te întorci la mine!
Am pus şi busuioc pe la icoane,
Ai să mă ierţi gândindu-te mai bine,
Că viaţa are uneori şi toane.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!