Sonet de primăvară
S-a revărsat din muguri primăvara
Ca un șuvoi de sprintenă lumină
Și de pe umeri jos am dat povara
Tristeților cu iz de naftalină;
Dansează-n ritm vioi de pianină
Zambila, ghiocelul, tămâioara,
Ne toarnă ceru-n vene-adrenalină
Iar vântul cald își mângâie vioara.
Deasupra sălciilor despletite
Un cuc zănatic numele-și îngână,
Cu inimi de iubire mistuite
Un el și-o ea se plimbă mână-n mână.
Și parcă-n sunetul suav de liră
Din cer chiar Domnul opera-și admiră.
sonet de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.