Forme geometrice rupte

n-am plâns crucea,
n-am plâns mortul,
n-am plâns vocea
când m-am stins cu totul...

de ce aş plânge?
ştiu ca n-am murit
doar că inima se frânge
şi curge ca un pietriş...

şi tu n-ai plecat...
ai libertatea dorită
şi eu înmormântat
devreme... pripită

daca-ş fi cunoscut un sânge
care să fie ca al meu
l-aş păstra, dar mă va frânge
sunt părăsit în antic, precum un muzeu....

şi rafturile pline
ar arde dintr-o dată
şi-or rămâne doar ruine
şi ţărâna lor uscată...

a clocotit în mine dorul
din spaţiul nostru Arctic,
ne-am despărţit pe 7 corul...
tu în sol, eu în Atlantic...

am refuzat un soare cald
să ne poată dezgheţa
tu regină, eu herald,
şi orgoliul ne distanţa...

am plecat şi m-am întors
oase fără trup
şi carne fără os
am început să mă astup...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!