Continentul Deltei

Îmi place grozav delta,
Şi aşteptând inspiraţia
Care să transforme plăcerea
În emoţie artistică,
Stau întins pe iarbă,
Sub bătrânul stejar noduros
Din pădurea Caraorman.

A fost o zi de peripeţii.
Cu vaporul pe braţul Sulina,
Cu barca pe micile canale.
Raţe, lişiţe, ochite c-o puşcă
Imaginară
Şi ele prefăcându-se că pică moarte,
Scufundându-se şi ieşind
C-un peşte-n gură.

Am văzut, sau mi s-o fi părut,
Sturioni, somni leneşi
Înnămoliţi pe câte-un mic canal,
Aşteptând câte doi - trei ani valul salvator,
Care să-i scoată în larg
Şi, între timp, ei tot îngrăşându-se, ca nişte porci
Cu rizomii din mâl.
Păpurişul, păsăretul, puietul
Cele mai poetice subiecte
Mi-au trecut pe sub nas.

Mă uit la ceas:
Cinci după-amiază.
Five o'clock, ora când englezilor
Le vine inspiraţia, la ceai.
Da, inspiraţia ar trebui să pice şi ea
Dintr-un moment într-altul.

Ca să nu mă plictisesc,
Mă indignez de gestul
Unui nenorocit care şi-a săpat iniţialele
Cu toporul
În scoarţa stejarului.

Fie ca emoţia mea
Să acţioneze ca o răşină,
Oblojind şi vindecând coaja bolnavă!

Ah, stejarule, noduros,
Care fixezi cu fundamentale, adânci, rădăcini
Nisipurile şi oamenii
De acest îndepărtat colţ de lume...
Cum te-aş mai lua în braţe
Şi te-aş săruta pe rană.

poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii (1982)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!