Ani despletiţi

Îţi răsucesc manşeta părului doar
doar ajungem să ne sincronizăm inima la secundă
în timp ce la radio din coaja lunii
mănâncă zgribulită fără frecvenţă o undă
ne sar anii pe geam şi se lovesc de parbrizele copacilor
unii rămân agăţaţi de rufele frunzelor
alţii de gard unde râd ochiurile împletite
din sârmă nevinovată
Foamea a căzut de pe masă
împinsă de migraţia faptelor
a trecut de amiază şi îngerii mănâncă
la cantină gamelele înflorite
îţi scriu pe spate cu degetul
o scrisoare de adormit
în timp ce ai să stai trează
la coada degerată la despletit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!