O întâlnire perfectă
3:00 dimineața
eu beat in mijlocul camerei
cu lumina aprinsă într-un dezastru perfect
mama intră peste mine
și mă găsește întins pe covor
"oh, doamne ce. i cu tine?"
"nu știu, nu știu, am răspuns"
ridică-te, iar ai băut!?
și m-am ridicat
m-am întins în pat și n-am mai scos niciun cuvânt
am rămas așa până dimineață
eram mahmur
am intrat la mama încameră să-mi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară
dar ea nu era acolo
știam că nu se va mai întoarce.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre perfecțiune, poezii despre lumină, poezii despre dimineață, poezii despre mamă, poezii despre cuvinte sau poezii despre alcoolism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.