Rămâi cu bine
În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.
Mai trece o egretă, când și când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streșine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.
"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puține,
Pe casa ei cea nouă de granit,
Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre stele
- poezii despre smerenie
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre greutate
- poezii despre frunze
- poezii despre curățenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.