Într-un cosmos imens
Să fii copil, să poți zburda
În roua dimineții,
Să speri că vei putea intra
Cândva în teatrul vieții.
Să îți impui a reuși
Printre păpuși, în viață,
Apoi să speri că vei ieși
Din temnița de gheață.
Ce-ai devenit, acum ai înțeles,
Bob de nisip, lipsit de sens.
Privești nostalgic bătrâna ghicitoare
Având toate răspunsurile și nicio întrebare.
poezie de Cristina Ott
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristina Ott. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre teatru
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre rouă
- poezii despre păpuși
- poezii despre nisip
- poezii despre gheață
- poezii despre dimineață
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.