Foc viu
copil
aducându-Ți buchet cât soarele
jar crud
la prima cină din viață
în tulburări
mă află înserarea
deși sunt chip al slavei Tale
frate,
balsam și sare și oțet te-așezi
în rana trupului tăcerii
(mai aproape-mi ești decât îmi sunt)
lasă-mi gândurile lângă vechea troiță
au prins de mult rădăcini și nu se smulg ușor
(au încercat și turcii și tătarii).
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Mărchidan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre seară
- poezii despre oțet
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre copilărie
- poezii despre Turcia
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.