Monolog la tratament
tăceri împachetate în stratul de nămol
cu care m-am înfășurat bolnavă
viața îmi cere să-i plătesc un obol
să revigoreze-n timp energia firavă.
respir nerăbdătoare infuzii de mentă
să împrospătez aerul din plămâni
viața mea se scurge în stare latentă
tu moarte haină să mă mai amâni.
până când cuvântul va fi diamant
și va străluci ca soarele pe cer
iluminandu-mă că filozoful Kant
cu stele fascinante strânse în colier.
inima mi-o liniștesc cu un calmant
cu zorii primăverii iviți pe palier.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre primăvară
- poezii despre plată
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.