Poem în lumină
timpul se perindă și prin sufletul meu
răscolește gânduri și vise de-o viață
urmez singurul drum anevoios și greu
cel al iubirii sacre ce zilnic mă învață
să fiu un suflet bun și mereu cordial
să răspândesc extazul în univers boem
invoc demiurgul cu crez primordial
lumina să-mi aștearnă pe fiece poem.
iubirea arzătoare spre soare mă duce
să atingă veșnicia romantismului pur
înlătur cu grijă sentimente năuce
fiecare gând îl îmbrac în azur.
credința-n Dumnezeu miracole produce
îngeri mă împresoară de jur împrejur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.