Albastră simţire

ador să cânt mirajul dragostei mele
chipul fin al timpului să-l am în faţă
să-mi cearnă în suflet lumini de la stele
Dumnezeu să-mi fie pururi o sfântă povaţă.

am emoţii mari când mai nasc un poem
poeziile sunt copii mei de suflet
soare al fericirii în viaţa mea te chem
să mă creşti în lumea cu magic răsunet.

rapsodia verii pe strune de chitară
alintă timpul meu istovit de suspine
nici un sentiment în mine să nu doară
pe ţărmul de vis valul speranţei revine.

mi-acoperă trupul tandru mă împresoară
albastră simţire îmi curge prin vine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!