Rugăciune albastră
scoboară-te Doamne cu soarele în mine
să ardă din adâncuri păcatul metafizic
descătușează-mă de teamă și suspine
transfigurează-n rază dorul fizic.
să nu mă lași pe drumuri de-ntuneric
steaua iubirii să-mi stea mereu în cale
reflexele de Paradis să crească numeric
să nu știu de tristeți de clipe abisale.
învață-mă să am doar revelații divine
lumini îngerești să-mi vibreze în trup
să trăiesc la nesfârșit fericiri senine
fagurii dulci ai timpului să fie-n stup.
înalț spre tine Doamne albastră rugăciune
un loc în univers poetic mereu să-l ocup.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.