Adagio cu splendori
trăiesc în plină vară nostalgia subtilă
o muzică, o poezie îmi convertesc iubirea
avântul grațios să pierd clipa ostilă
alunecă formal îmi lărgește simțirea.
sufletul mi-e adagio la raze solare
visele îngerești pe aripi să zburde
la Cristos iubirea să aflu consolare
că am trăit năucă cu momente absurde.
în conștiința mea fantezia mi-e clară
simt că zbor peste lume cu magia cerească
aripi transparente mă poartă bunăoară
cu grație crescândă și simțire frățească.
amintiri de fericire mereu mă împresoară
splendori din Paradis vreau să mă locuiască.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.