Bunicii pe bancă
Pe o bancă (banca de la drum)
Parcă-i văd sub nucul cel bătrân.
Doi bătrâni bunici răpuși de dor,
Rugând doar un strop de ajutor.
Oh, găleata goală amintea
De ani triști, de viața lor cea grea.
Lacrimi lunecau de-acum arar.
Sufereau de griji și dor amar.
Ghiocei ascunși sub o basma...
Ridul unui pliu de catifea.
Azi clepsidra timpului e spartă
Ceasuri de nisip și vremi de sloată...
E bunicul, caierul de fum...
Alb în barbă, plâns și trist de-acum.
Văd, privește din fotografie,
Tot ștrengar, ca în copilărie.
Îngeri dorm la tâmplele de nea...
Cu buicul și bunica mea,
Mai vorbesc în somn. De ei mi-e dor...
Bunii mei, adio, somn ușor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.