Gânduri abstracte
pe muntele Omu mă surprinde ecoul
este strigătul meu la cerul albastru
bătrânețea e grea și nu sunt eroul
care știe să lupte cu fiece dezastru.
îl strig pe Dumnezeu cu toată puterea
să pătrundă în mine să nu întârzie
vremea mă răscolește, puternică-i durerea
îi cer cu disperare sănătate târzie.
mă gândesc la moarte în ultima vreme
nutresc în taină să fie calmă, blândă
mi-e frică mă-nspăimântă bolile extreme
sunt prea mulți viruși care stau la pândă.
dar știu că după moarte voi trăi prin poeme
lumina fericirii în neamul meu s-aprindă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre sănătate
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.