Dormi
Patul lui Procust
inventat pentru cei a căror trăiri nu se pot măsura
nici în etern, nici în acum, nici în viitor sau trecut.
Handicapați emoțional pentru care doar perna
devine un refugiu al prezentului.
Porți ceasul ăla insipid la mână doar ca să-ți amintești
cât timp lipsește din nemurire,
îl ții pe post de adăpost mediocru, carcasă jegoasă
pentru adevărul tău și doar al tău.
poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre mediocritate
- poezii despre inventatori
- poezii despre handicap
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.