E noapte
întunericul se scurge
ca lava unui vulcan
ca o smoală revarsată de oceanul rece
cuprinde umerii pământului
cu brațe invizibile
înaintează silențios peste lumea vie
nu-și caută drum
se așterne ca o haină
peste trecerea timpului
o vezi
o poți respira
dar nu o poți atinge
prinde între palmele
ce ascund căutări
ochii minții
licărind de atâtea întrebări
străpung flacăra arzândă a sufletului
unde iubirea
seamană a renaștere
adăpostește pulsul repezit
al luminii unui nou început.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Călinescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre vulcani
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre puls
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.