Şi mie mi-e cam dor

Şi mie mi-e cam dor
Mi-e dor de noi când construiam vise
Şi le scriam pe garduri cu cretă albă
Şi apoi le ştergeam să nu le vadă lumea
Şi le scriam din nou
Şi din nou
Până ni se termina gardul

Şi atunci construiam altul
Şi altul
Până ni se termina strada
Şi atunci le lăsam să curgă perpendicular
Perpedincular pe strada aceea fără nume
Numărând în gând
(Să nu vadă lumea
Să nu audă lumea
Să nu ştie lumea la cât am ajuns)
Distanţa aceea imensă
Kilometri măsuraţi în ani
Şi anii aceia peste măsură.

Şi mie mi-e cam dor.

poezie de Sharon McCutcheon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!