Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- poezii despre visare
- poezii despre munți
- poezii despre muguri
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre emigrație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.