Aproape liniște
În pacea serii, prin nisip
Palpită drumul alb și glasul,
Ca marea răsucind talasul,
Scânteietor și fără chip.
În pace drumuri cunoscui
Livezi eterne și canoane
De nori albaștri și silhui
Învolburați peste oceane.
Întorc în mine un cuvânt.
Nu te cunosc, nu te frământ,
Sunt numai eu pe drum și-mi pare
Că drumul merge la-ntâmplare.
Pe undeva pe sub pământ
Într-o teribilă ninsoare.
poezie de Bujor Voinea din Ultimele scrisori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pace
- poezii despre seară
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre ninsoare
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.