Orele
1.
cineva a scris undeva
o lege prin care Soarele
doar când apune are dreptate...
o lege care îl obligă
să de-a mărturie
după ce a văzut tot ce se întâmplă.
Doar când apune și lasă din el
sângele pe cer să îl ascultăm...
Asta pentru a nu avea
coșmarul complicității atunci când răsare
La proces este văzut des cum explodează;
cum dă vălvătaia înghețului,
chiar și vara când stă târziu.
El nu mai știe de ce
nu pune odată frână să lumineze alte ceruri inerte...
Acolo unde fenomenele tăcerii de sticlă nu nasc dureri...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Oancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre ore
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre legi
- poezii despre frânare
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.