Amurg nins

Zboară-n valuri peste munţi
Lungi perdele plumburii
Şi zvârlesc fulgii mărunţi
Peste-amurguri tuciurii.

Doi copaci tremură goi
Sara gârboviţi de vânt,
Făpturi ivite ca moroi,
Din al câmpului mormânt.

Şi iar murmură prin gheaţă
Ale iernii ritualuri,
Râu'-ncremenit la faţă,
Sub crusta dintre maluri.

Cuprinde noaptea-nceţoşată
Case vechi şi prispe goale,
Când de iarnă încleştată
Mulge fumul din coşare.

E negură pe alb pământ
Adorm moşnegii ninşi,
Iar prin ferestre pâlpâind
Zburdă fugii aprinşi.

poezie de Emil Utalea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Votează! | Copiază!