Amurg nins
Zboară-n valuri peste munţi
Lungi perdele plumburii
Şi zvârlesc fulgii mărunţi
Peste-amurguri tuciurii.
Doi copaci tremură goi
Sara gârboviţi de vânt,
Făpturi ivite ca moroi,
Din al câmpului mormânt.
Şi iar murmură prin gheaţă
Ale iernii ritualuri,
Râu'-ncremenit la faţă,
Sub crusta dintre maluri.
Cuprinde noaptea-nceţoşată
Case vechi şi prispe goale,
Când de iarnă încleştată
Mulge fumul din coşare.
E negură pe alb pământ
Adorm moşnegii ninşi,
Iar prin ferestre pâlpâind
Zburdă fugii aprinşi.
poezie de Emil Utalea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.