Sculptură
M-am gândit să te sculptez,
Transpunere artistică,
Creație a creației lui Dumnezeu,
Pe care l-am rugat să mă ierte
De îndrăzneală,
Cu mâinile împreunate.
M-am apucat să te sculptez
În lemn de tei,
E frumos, parfumat,
Și are paloarea brațelor tale,
Pe înserate.
M-ai întrebat ce mi-a venit,
Ți-am spus că de amorul artei,
Că mi-e greu fără tine,
Când pleci
De fiecare dată, toamna.
Am început cu chipul tău frumos,
Încet, cu migală,
Ca să surprind milimetric,
Perfecțiunea frumuseții,
Subtilitățile feminine,
În fibra lemnului,
Expresia dragostei
Și tot misterul cosmic al Evei.
Spre gât, m-am inspirat
De la amforele grecești,
Tu erai plecată prin lume...
Sânii mi-au ieșit cel mai bine,
Fiindcă le simt forma rostogolită
În căușul palmelor mele,
Nu e o problemă de stil.
Mijlocul tău, o chitară,
Nu a prezentat vreo dificultate artistică,
Sunt înconjurat de chitare suple,
Cu care mă îngân, când ești plecată,
Numai tu știi pe unde,
Toamna.
Când am ajuns la pântece,
Creuzet al fertilității,
M-am intimidat puțin,
Auzind parcă murmurul generațiilor.
Am coborât spre coapse,
Coapsele tale,
Care hipnotizează muritorii,
Și uite-așa, am ajuns să stau în genunchi,
Modelând picioarele tale desăvârșite,
Superbe,
Pentru retușul final.
După o privire de ansamblu,
Pentru o părere avizată,
M-am dus să stau puțin la taclale,
Pe teme artistice,
Cu Dumnezeu...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sculptură
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre lemn
- poezii despre frumusețe
- poezii despre chitară
- poezii despre arte plastice
- poezii despre început
- poezii despre toamnă
- poezii despre tei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.