Inflaţie barocă

Într-o inflaţie barocă
De presupuse sentimente,
De pretenţii şi orgolii nejustificate
De interese şi personaje caragialeşti
Unii nu-şi mai găsesc locul.
Într-o inflaţie barocă
De presupuse argumente,
Privesc
De pe cerul meu exaltant
Personajele, măştile,
Prăpăstiile, corolele,
Citadelele, abisurile
Şi din nou cerul.
În această inflaţie barocă,
Măştile au intrat
Şi în lumea mea...
Am deschis simplu poarta,
Şi le-am poftit
Fără să le mai cer acte,
Diplome, CV-uri....
Dar aurul a început să curgă
Perlele, mărgelele, paietele,
De pe precarele măşti veneţiene.
Panglicile s-au desfacut
Iar penele şi-au zborul...

Răspuns către George Mihalcea
Deschisă-i poarta dintre lumi
Cu moartea albă în neaşteptare
Noi cu Homer printre genuni
Veghem minuni cotropitoare

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!