Neîmblânzit
Spiritul meu gonește în noapte
Ajunge la Troia, pe zid de cetate
Părtaș e la lupta lui Hector cu Ahile
Îmbracă armura la Termopile.
Sufletul meu se plimbă desculț prin lume,
Alunecă-n hăuri, se îmbracă în genune,
Adoarme pe un nor așteptând dimineața
Când norii se nasc și tremură ceața...
La Masala adoarme între aripi de vultur
Prea târziu să salveze și ultimul flutur
Și-ar vrea pe fruntea lor să așeze nimb
Pentru tot ce nu s-a oferit la schimb.
Dar poate totul e doar o poveste,
Și doar spiritul meu tot caută-n lume
De vină e vântul ce mă cheamă pe creste.
Vântul de seară mă strigă pe nume!
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Pasat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre vânt
- poezii despre vulturi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre salvare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.