Caneluri
Copacul ăsta se uită la mine de câteva ore.
Îmi tâmplărește gândul de acum,
Se uită la mine, la tine, la toate.
Degeaba mai sorb înfiorări din gândul cu tine
În seara asta nu freamăt,
Nu mai am foame, nu mai am sete
Mi-e teamă să adorm, să nu alunec.....
Îmi dezleg ochii din eșarfa ultimei înserări
Canelurile copacilor păstrează umbra
Sărutările, șoaptele, emoțiile
Iar scoarța lumina, candoarea și ura,
Tot cad frunze din teiul înalt
Sus, pe o crengă, ferită de aștri,
O frunză a prins forma unri inimii
A inimii mele sau a altcuiva.
Se apleacă ușor, tot mai mult spre pământ
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Pasat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre copaci
- poezii despre înălțime
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.