* * *
Nu crucea și nici moartea
Mă înspăimântă!
Și ce e moartea, până la urmă?
O trecere spre altă lume...
Un înveliș al unui suflet
Se stinge către senectute.
Dar spiritul e veșnic tânăr
Și se transferă în natură!
Țărâna îmi e mamă
Și codrii, frații mei sunt,
În timp ce Tatăl e lumina
De-a pururi priveghind!
poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spaimă
- poezii despre păduri
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.