* * *
Bunicilor mei, demult plecați
Le sunt datoare viața mea.
Suflete dragi, nu vă-ntristați,
Sunteți prezenți, nu v-am uitat!
Sunteți mai vii decât în amintiri,
Pulsați în sângele-mi din vene,
Trăiți prin mine și prin strănepoți,
Vorbiți cu mine când vorbesc cu mine.
Suntem o unică ființă,
Împreunați în trupul meu,
Iar gândurile mi-s la voi
Și ale voastre gânduri sunt în noi!
poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre gânduri, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.