Moștenire
nu-mi lăsa moștenire
tot ce n-am avut și avem
într-un anume moment
sunt fragilă ca un munte de sare
ca o mare fără de țărm
un vis uitat în alt somn
zăpadă neninsă în lanul de grâu
ca o apă ce curge în amonte
nefiresc și totuși își caută albia
nu mă lăsa să mor în noaptea asta
când perseidele sărută timpul
ce se stinge lângă noi
rămâne o iluzie și-un semn
crestat adânc de dumnezeu
în inima pădurii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.