Toţi care merg

Toţi care merg pe mâna mea sunt tineri
Eroi de vază şi atleţi perfecţi
Urcând pe stâncă fără pioleţi
Şi evident că fără de reţineri.

Albiţi în coate de citit pe brânci
Şi chiar albaştri uneori la tâmple
Fără să ştie ce o să se-ntâmple
Dacă deschizi o carte şi-o mănânci.

Nu ştie nimeni ce păţesc hingherii
După ce prind un câine lung de fel
Având în minte cercul de oţel
Şi mângâierea groasă a muierii.

Şi totuşi, totuşi, parcă nu contează
Nici că exişti şi nici că nu regreţi
Că urci pe stâncă fără pioleţi
Şi cineva din ceruri te visează.

poezie de Bujor Voinea din Diatonice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!