Într-o zi
m-am înfășurat în gânduri
privind asfințitul privirii
trăiesc înăuntrul ideii
astăzi îți povestesc despre oglinzile pure
sunt zgomot în zgomot
am deschis mâine
spre a ține de mână cuvântul
noaptea rătăcesc somnabul între ani
ușa e deschisă
pașii se scurg în trecut
să aud chemarea străbună
ochii trăiesc și ard în priviri
eu vin de acolo unde sălăzuiește focul
sunt răspântie în suflet
eliberat de tristețile lumii
un fluier de soc ce plânge în curte
susură lumina în stâncă
tăcerea suspină
pe aripi zbor peste noapte
plâng copacii în vale
cresc flori uscate în grădină
din semne de suflet
mă caut decojit de idei în trecut
în gânduri frământate de timp
nu știu dacă voi veni, rămân la izvor
să ascult susur de lumină în suflet
dacă într-o zi
mâna Ta va atinge pământul
din humă voi renaște în toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre idei
- poezii despre văi
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.