Nostalgie amară
când frunzele cad sufletul mă doare
mi-au fremătat la geam povești sublime
nu vreau să se îngroape ore de încântare
doar arborii visării știu să mă anime.
sufăr când se dezbracă timpul de splendori
când florile se veștejesc și mor
când cocorii veseliei pleacă migratori
departe, căci toamna aduce nor după nor.
toamna aduce ceață, bruma care dezbină
poiene de vise le aruncă în moarte
fluturii pier ca orice zumzet de albină
se stinge frenezia vremea amărăciuni împarte.
pe cerul meu tomnatic zboară o columbină
s-a lipit de glie și nu pleacă departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre ore
- poezii despre frunze
- poezii despre fluturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.