Adâncirea în credință
vertiginos avântul îmi străbate ființa
furia vulcanică în cânt se domolește
gânduri năvalnice vizează biruința
în conștiința sfântă evlavia crește.
iubirea de Cristos atinge paroxismul
este salvarea mea și a lumii întregi
în febra căutărilor petrec cu romantismul
care duios se supune cereștilor legi.
corpul meu vibrează ca o coardă întinsă
simțiri tumultuoase prize-s de armonii
pe culmile credinței iubirea e extinsă
în cerul împlinirii râd stele-n colonii.
în odaia sufletului lumina e aprinsă
o magică vioară îmi cântă simfonii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vioară
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre salvare
- poezii despre râs
- poezii despre romantism
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.