Vocea sângelui
azi cred că soarele este un Dumnezeu
gravitez cu dragostea în jurul lui
vibrez în lumină mă simt un thezeu
am risipit tăcerea în vocea sângelui.
în lumea asta vastă plină de fenomene
nu mă las strivită de fulgere și tunet
în grupuri literare compun prolegomene
glasul literelor să aibă-n cer răsunet.
melancolii dizolvă în suflet miasme
poveștile toamnei se varsă din condeie
litere de aur completează fantasme
timpul împrumută culori din curcubeie.
cântecele vremii destramă marasme
și ruga e o cale spre Maica Dumnezee.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.