Nutrind idealuri
trăiesc ca gânditorii la suprafața vieții
cu sita-nțelepciunii cern minciuni de adevăruri
substanța pasiunii mă poartă spre poeții
care sunt pentru lume înmiresmate săruri.
dependență psihică de versuri de opal
noaptea nu dorm sorb lumini de la stele
inexplicabil și ciudat cu simț senzorial
se limpezesc ca ploaia mirările mele.
despic timpul în patru ca un filozof
anotimpuri de speranțe le aștern creații
îndepărtez suspinul, netrebnicul of
poemele luminii să urce-n constelații.
nutresc la idealurile timpului teozof
lucidități creștine să scriu cu inspirații.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre idealuri
- poezii despre versuri
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.