De vorbă cu mine
Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvățat dorința de a fi
Îmbolnăvirea sinelui de mine.
Acum eu mă gândesc a ne uni:
Tu spirit, eu drumeag printre ruine
Și poate ne zidirea mâinii pline
Va șterge nepăsarea de-a muri.
Apropie-mă-ncet de fiecare,
Cuprinde nesfârșirea dintre noi
Și prinde-mă-n reverul morții floare,
Ca pe o zi și-o noapte oarecare
Și fără să privim iar înapoi
Să ne-ndreptăm ușor spre nepăsare...
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre noapte, poezii despre mâini, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.