Pajiștea fierbinte a tinereții
ne rostogoleam într-o adiere caldă
pe niște câmpuri necosite
luminate tandru de o Lună
pe jumătate dezgolită de inhibiții,
fremăta grâul în spic sub trupurile arzând
descătușate de zalele întunericului,
șușotelile nopții
și tremurul pământului îl simțeam în artere
pulsând viață și moarte.
în noi se trezeau instinctiv
toate păcatele trupului
de la facerea lumii,
stăteam dezbrăcați de conștiință
și de sfială în fața naturii
și a lui Dumnezeu,
noaptea părea o pasăre gigantică
planând cosmic
peste câmpurile nesecerate
și peste pajiștea fierbinte
a tinereții.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre nuditate
- poezii despre natură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.