Ţinutul deltei

Călătoresc în ţinuturile neamului tău,
vase pescăreşti străbat delta la crepuscul,
pe braţele fluviului e multă vânzoleală,
privesc din depărtare întreaga desfăşurare.

Curiozitatea şi voinţa mă stăpânesc
stau cu ochii aţintiţi pe canale
la plaurii plutitori
unde doresc să pictez peisajul.

Anotimpurile sunt fixate de păsări,
oamenii îmbrăţişează imaginile luxuriante
şi fotografiază întruna
de parcă vor să ia cu ei întregul.

Aici noaptea îşi odihneşte stelele în stuf
caii sălbatici aleargă spre gurile fluviului,
nimeni nu ştie de ce,
dar îşi caută-n propriile amintiri.

Se joacă dimineaţa cu peştii săritori
sparg aerul cu voinţa de zbor înalt,
cineva lângă ţărmul tău îndrăgostit
se îmbracă-n hainele răsăritului
cu libertatea pură simţită-n trup,
să-ţi pipăie coapsele
şi să simtă căldura începutului de zi
încă fără păcate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!