Arginții ploii
ploaia-și scutură arginții peste flori de liliac
și-n eterna lor poveste firul vremii îl desfac.
glasul ploii se aude liniștit și monoton
în fotoliul din odaie imi plec capul și adorm
mă visez în lan de spice, soarele arzând pe cer
și un șir de prepelițe ce grăbite -apar și pier....
dar trezită din visare văd prin geamul aburit
cum sărută arginții ploii liliacul înflorit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.