Pe arca speranței
mă relaxez în acorduri de geazz
lumina pe chip nu face grimase
șterge cu răbdare lacrimi pe obraz
ridicând din tâmple gânduri prețioase.
mă închin la Soare mândru demiurg
deschid inima dorurile să zboare
peste izvoarele ce-n murmure se scurg
peste orele mângâiate de boare.
noaptea mă învelesc cu o auroră
ascult mirată poveștile lunii
pe arca speranței meditând la proră
dau la o parte strigoii, nebunii.
departe de vers nu stau nici o oră
l-am sădit în glastră printre petunii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre lumină
- poezii despre versuri
- poezii despre strigoi
- poezii despre relaxare
- poezii despre poezie
- poezii despre petunii
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.