Doruri autumnale
frunzele căzute-mi inspiră nostalgia
peste caierul vremii s-a așezat ceața
tu lună mohorâtă destrami toată magia
luminilor de vară ce-mbujorează fața.
mi-e dor de zilele pline de rouă
cu flori care surâd sub vesel soare
prelinse amintiri râvnesc o clipă două
la fericirea vieții ce nicicând nu moare.
privesc la bradul cu verde cetină
strecoară în suflet crezul nemuririi
molcomă lumină pătrunde în retină
să pogoare în cord ecoul iubirii.
anotimp cu franjuri pierdut în rutină
tu transmiți doruri pe-aleile vorbirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre brazi
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.